ADD (tulburare de deficit de atenție) este un termen mai vechi și informal. Manualele de diagnostic actuale folosesc ADHD cu prezentare predominant neatentă atunci când sunt prezente suficiente simptome de neatenție, dar nu este atins pragul pentru simptomele hiperactive și impulsive. Dificultățile sunt reale și nu se explică prin lene sau inteligență scăzută.
Ce este ADD?
ADHD neatent este tot ADHD. O persoană poate avea o anumită neliniște sau impulsivitate fără să atingă pragul pentru prezentarea combinată sau hiperactivă și impulsivă. Prezentarea se poate schimba și în timp, astfel că „fără hiperactivitate” nu trebuie considerat un subtip biologic permanent.
ADHD are influențe genetice importante, iar dezvoltarea și mediul modelează, la rândul lor, felul în care apar dificultățile. Pot exista probleme de menținere a atenției, organizare, memorie de lucru sau inițiere a sarcinilor, însă niciuna nu este specifică doar ADHD.
Diferitele laturi ale ADD
Dificultățile de neatenție pot lua mai multe forme:
- Menținerea atenției: urmărirea unei sarcini lungi sau a unei conversații poate fi dificilă, chiar dacă persoana pare liniștită din punct de vedere fizic.
- Organizare și memorie: instrucțiunile, obiectele, termenele sau succesiunile de sarcini pot fi pierdute ori uitate.
- Inițierea și schimbarea sarcinilor: începerea, stabilirea priorităților sau trecerea de la o activitate la alta poate necesita un efort considerabil.
Visarea cu ochii deschiși și procesarea mai lentă pot apărea, dar nu sunt criterii de diagnostic în sine și pot avea multe alte explicații.
Cum se manifestă ADD în viața de zi cu zi
Dincolo de criterii, ADD este trăit în mod concret:
- Concentrare: începerea unei sarcini nestimulante cere un efort enorm. Te împrăștii, deschizi zece file și uiți de ce ai intrat în cameră.
- Pierderea firului: atenția poate devia în timpul unei ședințe sau conversații. Motivul nu poate fi dedus doar din comportament.
- Organizare: termenele, documentele, cheile care dispar. Timpul pare să alunece într-un mod diferit.
- Oboseală mintală: menținerea atenției consumă o energie pe care ceilalți cu greu și-o imaginează. La sfârșitul zilei, rezervorul este gol.
Aceste semne variază în funcție de persoană și context. Instrucțiunile clare și structura externă pot ajuta, dar nu stabilesc un diagnostic și nu elimină toate dificultățile.
ADD la adulți și femei
Unele persoane cu ADHD cu prezentare predominant neatentă sunt identificate abia la vârsta adultă. Când dificultățile lor îi perturbă mai puțin pe ceilalți, nevoile de sprijin pot trece neobservate sau pot fi atribuite visării cu ochii deschiși, motivației ori personalității.
Fetele, femeile și persoanele ale căror dificultăți îi perturbă mai puțin pe ceilalți pot fi trecute cu vederea. Prejudecățile, strategiile de adaptare și anxietatea sau depresia coexistente pot întârzia, de asemenea, recunoașterea. Un diagnostic mai târziu poate aduce ușurare, frustrare, incertitudine sau acces la sprijin util.
Cum este diagnosticat ADD?
Nu există nicio analiză de sânge sau scanare cerebrală care să stabilească diagnosticul. ADHD cu prezentare predominant neatentă este evaluat clinic de profesioniști calificați, conform parcursurilor locale de îngrijire. DSM-5-TR folosește prezentările ADHD, nu ADD ca diagnostic separat. ICD-11 plasează și ea aceste simptome în cadrul ADHD. Evaluarea poate include:
- Interviu clinic aprofundat: profesionistul analizează simptomele de neatenție, hiperactivitate și impulsivitate, durata lor și impactul acasă, în educație, la serviciu și în relații.
- Istoricul dezvoltării: semnele trebuie să fi fost prezente din copilărie, chiar dacă au primit un nume mult mai târziu. Rapoartele școlare vechi și amintirile persoanelor apropiate pot ajuta la reconstituirea parcursului.
- Mai multe contexte și surse de informații: simptomele trebuie să apară în mai mult de un context. Cu acordul persoanei, relatările familiei, profesorilor sau altor persoane pot adăuga informații utile.
- Instrumente standardizate: chestionarele și scalele de evaluare pot susține judecata clinică, dar niciun chestionar sau test de atenție nu diagnostichează singur ADHD.
- Diagnostic diferențial și afecțiuni coexistente: profesionistul ia în considerare somnul, anxietatea, depresia, trauma, consumul de substanțe, diferențele de învățare, cauzele medicale și afecțiunile care pot coexista cu ADHD.
Diagnosticul se bazează pe convergența acestor elemente, nu pe un singur semn izolat.
ADD și viața amoroasă
ADHD neatent nu permite prezicerea imaginației, sensibilității sau stilului relațional. Uitarea unei întâlniri, pierderea firului sau dificultatea de a începe o sarcină comună poate afecta partenerul chiar dacă nu este intenționată. Mementourile clare, sistemele convenite și repararea sinceră pot ajuta fără ca o persoană să devină responsabilă pentru gestionarea celeilalte.
Atypiklove își propune să faciliteze aceste conversații practice fără a trata fiecare omisiune drept dovadă de ADHD sau fiecare diagnostic drept scuză.