Tulburarea de panică este o afecțiune anxioasă marcată de atacuri de panică recurente și neașteptate și de o îngrijorare persistentă ori de o schimbare de comportament legată de eventuale noi atacuri. Nu este un moft, o slăbiciune sau o lipsă de voință. Tratamentele bazate pe dovezi pot ajuta, deși răspunsul diferă de la o persoană la alta.
Ce este tulburarea de panică?
Un atac de panică este un val brusc de frică intensă sau de disconfort, care atinge un vârf în câteva minute și include simptome fizice ori cognitive. Simptomele de panică se atenuează de obicei de la sine, dar simptome asemănătoare pot avea o cauză medicală. O durere în piept nouă, severă sau neobișnuită, leșinul, dificultatea de a respira ori alte simptome urgente nu trebuie considerate panică fără un ajutor medical adecvat.
Tulburarea de panică presupune atacuri de panică neașteptate și recurente și, potrivit criteriilor DSM-5-TR, cel puțin o lună de îngrijorare persistentă legată de noi atacuri sau de consecințele lor și/sau o schimbare dezadaptativă de comportament. Cauzele sunt complexe și pot implica factori biologici, psihologici și de mediu.
Diferitele fațete ale tulburării de panică
Tulburarea de panică arată diferit de la o persoană la alta:
- Frecvența: unele persoane au atacuri apropiate în timp, altele foarte rare, cu perioade lungi de calm între ele.
- Teama de teamă: la unii rămâne în fundal, la alții ocupă mult spațiu și apasă asupra alegerilor cotidiene.
- Evitarea: din precauție, poți începe să ocolești anumite locuri sau situații legate de atacuri. Acest reflex este de înțeles și poate fi atenuat cu blândețe.
- Senzațiile fizice: inima care bate repede, respirația scurtă, un sentiment de irealitate. Variază de la o persoană și de la un moment la altul.
Niciun parcurs nu seamănă cu altul și niciunul nu este bătut în cuie.
Cum se manifestă tulburarea de panică în viața de zi cu zi
Dincolo de atacurile propriu-zise, tulburarea de panică se trăiește în gesturile mărunte ale vieții cotidiene:
- Anticiparea: îți poți planifica ieșirile în funcție de căile de ieșire sau de locurile sigure. Aceste strategii pot reduce anxietatea pe termen scurt, dar pot și întreține evitarea în timp.
- Oboseala: a rămâne atent la propriile senzații consumă energie și te poate lăsa epuizat la finalul zilei.
- Atenția la corp: o bătaie de inimă puțin mai rapidă sau o ușoară amețeală sunt observate imediat, uneori interpretate excesiv.
- Comportamentele de siguranță: planurile de scăpare sau sprijinul pe o anumită persoană pot reduce anxietatea pe termen scurt, dar la unele persoane pot întreține frica. Terapia poate ajuta la deosebirea unei planificări utile de evitare.
Aceste semne vin și pleacă odată cu anotimpurile vieții. Un mediu care înțelege face viața de zi cu zi mult mai ușoară.
Câteva scenarii din viața reală
Tulburarea de panică ia multe forme. O persoană poate duce o viață plină și activă, păstrând în minte câteva repere care o ajută să se simtă în siguranță. Alta trece printr-o perioadă în care ieșirile cer mai multă pregătire, înainte de a-și recăpăta treptat libertatea de mișcare.
Există persoana care a învățat tehnici de a răspunde primelor senzații și persoana care încă își caută un sprijin eficient. Tulburarea de panică nu determină sensibilitatea, grija față de ceilalți sau vreo altă calitate de caracter.
Cum este diagnosticată tulburarea de panică?
Nu există nicio analiză de sânge sau investigație imagistică care să stabilească diagnosticul. Tulburarea de panică este diagnosticată clinic, de un profesionist din domeniul sănătății cu pregătire în acest sens (medic, psihiatru sau psiholog). Procesul se bazează pe criterii internaționale, în principal DSM-5 și ICD-11, și cuprinde mai multe etape:
- Interviu clinic: sunt explorate natura atacurilor, frecvența lor, caracterul lor neașteptat și îngrijorarea care se instalează între episoade.
- Durată și impact: se verifică îngrijorarea persistentă sau schimbarea de comportament de după atacuri și felul în care acestea afectează viața cotidiană.
- Diagnostic diferențial: profesionistul verifică mai întâi că senzațiile nu au o cauză fizică (tiroida sau inima, de exemplu), apoi deosebește tulburarea de panică de alte forme de anxietate.
- Comorbidități: sunt identificate afecțiunile care o însoțesc adesea, precum alte tulburări anxioase, pentru a putea oferi un sprijin potrivit.
Convergența acestor elemente, nu un singur atac izolat, este cea care ghidează diagnosticul. Primirea unui diagnostic poate aduce ușurare, sentimente amestecate sau nicio schimbare imediată. Psihoterapia și, în unele cazuri, medicația pot fi discutate cu un profesionist calificat.
Tulburarea de panică și întâlnirile
Într-o relație, cineva poate cere un loc mai liniștit sau un plan clar pentru a putea pleca. Sprijinul ar trebui convenit împreună, nu tratat ca un schimb pentru o sensibilitate ori o tandrețe rare. Un partener poate ajuta fără a deveni singurul semnal de siguranță și fără a înlocui tratamentul.
Pe Atypiklove, poți cere un ritm mai blând sau poți amâna o întâlnire fără să fie nevoie să îți justifici valoarea.