Unele persoane trec în fiecare lună prin câteva zile în care dispoziția, iritabilitatea sau anxietatea devin greu de recunoscut, și care se ridică aproape dintr-odată odată cu venirea menstruației. Tulburarea disforică premenstruală (TDPM) denumește această configurație atunci când este marcată și când strică munca, relațiile sau siguranța emoțională. Nu este nici o trăsătură de caracter, nici o exagerare a sindromului premenstrual, și nu se recunoaște într-o singură lună.
Ce este TDPM
TDPM este o tulburare de dispoziție ritmată de ciclul menstrual. Figurează în DSM-5 printre tulburările depresive și este inclusă în ICD-11. Acest statut este recent: multă vreme tabloul a fost pus pe seama plângerii sau a temperamentului, iar această istorie apasă și acum.
Trăsătura ei decisivă nu este natura simptomelor, care seamănă cu cele ale multor altor tulburări, ci calendarul lor. Apar în faza luteală, în săptămâna sau în cele zece zile care preced menstruația, se atenuează net în zilele de după începerea ei și lasă apoi o fereastră în care sunt minime sau absente. Această alternanță, ciclu după ciclu, este cea care definește tulburarea. Privește persoanele cu cicluri ovulatorii: femei, dar și bărbați trans și persoane nonbinare care au menstruație.
Cum se manifestă
Tabloul asociază cel puțin un simptom dintr-un nucleu afectiv: labilitate emoțională marcată, iritabilitate sau furie, dispoziție depresivă cu sentiment de deznădejde, anxietate sau tensiune interioară. În jur apar adesea o pierdere a interesului pentru ceea ce conta cu o săptămână înainte, dificultăți de concentrare, o oboseală importantă, modificări ale apetitului și ale somnului, precum și simptome fizice ca tensiunea mamară sau balonarea.
Ceea ce descriu cel mai des persoanele în cauză nu este însă lista, ci răsturnarea: pragul de toleranță care coboară cu o treaptă, privirea asupra propriei vieți care își schimbă culoarea în câteva ore. Apoi revine luciditatea, odată trecută fereastra, însoțită adesea de rușine pentru ceea ce s-a spus sau s-a gândit.
Impactul face parte din definiție: fără el, ceea ce se descrie este un disconfort premenstrual, care este altceva.
Două confuzii de desfăcut
TDPM nu este un sindrom premenstrual ceva mai puternic. Majoritatea persoanelor care au menstruație relatează simptome înainte de menstruație; TDPM privește doar o mică minoritate dintre ele. Diferența nu se joacă pe o scală a confortului, ci în ceea ce sparge această perioadă: zile de muncă, legături, uneori siguranța emoțională.
TDPM nu este o exacerbare premenstruală. O depresie, o tulburare de anxietate, un ADHD sau o tulburare bipolară deja prezente se pot agrava net înainte de menstruație. Distincția ține de fereastra care urmează: în TDPM, perioada de după menstruație este de-a dreptul liniștită, în timp ce în exacerbare simptomele persistă toată luna la un nivel mai mic. Asta schimbă tratamentul. Aceeași labilitate face ca TDPM să fie confundată și cu o tulburare de personalitate borderline sau cu o tulburare bipolară cu ciclare rapidă: și aici calendarul este cel care tranșează.
Rămâne ideea preconcepută cea mai costisitoare, cea a femeii hormonale. Face două pagube opuse: împiedică luarea în serios a unei suferințe reale și servește la a pune pe seama hormonilor dezacorduri legitime. Un argument rămâne un argument, chiar rostit în a douăzeci și cincea zi a ciclului.
Ce se știe și ce rămâne în dezbatere
Contrar intuiției, TDPM nu este un exces de hormoni: dozările sunt în general în limitele normale. Ipoteza dominantă este cea a unei sensibilități diferențiate la variațiile normale ale ciclului, în special la metaboliții progesteronului care acționează asupra sistemului GABA, implicat în reglarea anxietății. Lucrări care suprimau ovulația și reintroduceau apoi hormonii au arătat că simptomele urmau aceste variații la persoanele în cauză, și nu la martori. Pistele genetice rămân fără o concluzie tranșantă, iar nicio analiză de sânge nu diagnostichează o TDPM.
Evoluția este variabilă: tulburarea poate apărea după menarhă sau mult mai târziu, se poate agrava în anii care preced menopauza și încetează atunci când ciclurile ovulatorii se opresc. Niciun prognostic individual nu se deduce din etichetă.
Identificare și tratament
Identificarea se bazează pe o înregistrare zilnică prospectivă, pe cel puțin două cicluri. Reconstituirea din memorie este puțin fiabilă: amintirea stărilor de spirit se reorganizează în jurul a ceea ce se crede deja. Notarea zilnică a simptomelor, a intensității lor și a zilelor de menstruație îi permite unui profesionist să vadă, sau nu, tiparul așteptat.
Există mai multe tratamente și se hotărăsc împreună cu un medic: anumite antidepresive serotoninergice, a căror particularitate aici este un efect adesea rapid și uneori o utilizare limitată la faza luteală, anumite contraceptive hormonale și, pentru formele severe rezistente, tratamente supresive urmărite în serviciu de specialitate, la care se adaugă abordări psihoterapeutice.
Un punct de siguranță merită spus limpede: riscul de gânduri suicidare este mai ridicat în fereastra luteală. Dacă apar astfel de gânduri, trebuie vorbit cu un profesionist din sănătate fără a aștepta ciclul următor, ori contactat un serviciu de urgență sau o linie de sprijin din țara respectivă.
În sfârșit, studiile raportează rate mai ridicate de TDPM la persoanele autiste sau cu ADHD, cu cifre care variază mult în funcție de metode. Nu este o regulă individuală, ci un motiv de a nu înlătura întrebarea atunci când este pusă.
... și viața amoroasă
Ceea ce ajută cu adevărat un partener ține de puține lucruri, și niciunul nu este spectaculos. Cunoașterea ferestrei face parte dintre ele: a ști că se apropie o perioadă dificilă ferește de a interpreta fiecare frază ca pe un verdict asupra relației. Dar un calendar împărtășit poate deveni un instrument de descalificare, o modalitate de a clasa dinainte ceea ce va fi spus. Linia este simplă: a numi fereastra fără a scuza tot ce se petrece în ea.
Iritabilitatea acestei faze nu este o ostilitate adresată cuiva și nu este nici o carte blanche: cele două stau împreună. Multe cupluri își găsesc un echilibru convenind, în afara ferestrei, ce ajută și ce agravează: mai puține decizii grele, o frază de retragere stabilită dinainte în loc de o ceartă, și un moment pentru a relua apoi ceea ce trebuie reluat.
Eticheta nu prezice nici forma pe care o ia fereastra, nici durata ei, nici ce anume va ajuta acea persoană. Cât despre momentul de a vorbi despre asta, nu există nicio regulă: mulți numesc mai întâi o nevoie concretă, cum ar fi energia disponibilă în anumite momente ale lunii, și păstrează povestea completă pentru mai târziu. Nimic nu obligă pe cineva să explice totul pentru a fi respectat.