Tulburarea bipolară de tip II este o tulburare de dispoziție care implică cel puțin un episod hipomaniacal și cel puțin un episod depresiv major, fără antecedente de episod maniacal. Nu este un caracter instabil sau o lipsă de voință. Tratamentul poate ajuta, dar răspunsul și evoluția diferă.
Ce este tulburarea bipolară de tip II?
Tipul II este definit prin cel puțin un episod hipomaniacal și cel puțin un episod depresiv major, fără să fi existat vreodată un episod maniacal complet. Exact acest lucru îl deosebește de tipul I.
Hipomania nu este doar o zi bună sau o simplă îmbunătățire a dispoziției. Este o perioadă distinctă de dispoziție ridicată, expansivă sau iritabilă și de activitate ori energie crescute, cu alte simptome și o schimbare observabilă față de funcționarea obișnuită. Dacă un episod provoacă o afectare marcată, necesită spitalizare sau include psihoză, potrivit criteriilor DSM este considerat manie, nu hipomanie.
Episoadele depresive majore pot provoca o afectare importantă și pot fi motivul pentru care o persoană solicită pentru prima dată îngrijire. Hipomania poate fi omisă atunci când pare productivă sau nu este relatată, astfel că tulburarea bipolară de tip II poate fi confundată inițial cu depresia unipolară. Acest tipar este frecvent, dar nu universal.
Cauzele sunt complexe și implică factori genetici, biologici și de mediu. Condiția nu este aleasă și nu poate fi rezolvată doar prin voință.
Numeroasele forme ale tulburării bipolare de tip II
Condiția ia forme foarte diferite de la o persoană la alta:
- Ritmul ciclurilor: unele persoane alternează lent, pe parcursul lunilor, iar altele mult mai repede. Nu există un singur ritm.
- Forma hipomaniei: dispoziția poate fi ridicată sau iritabilă, iar activitatea crescută poate duce, în funcție de context, la rezultate utile, asumarea prea multor angajamente sau decizii riscante.
- Greutatea depresiei: episoadele depresive pot fi prelungite sau incapacitante, deși frecvența și severitatea lor diferă.
- Între episoade: unele persoane se recuperează complet, în timp ce altele continuă să aibă simptome sau dificultăți funcționale.
Nu există două parcursuri identice. Două persoane cu același diagnostic îl pot trăi foarte diferit.
Cum se manifestă tulburarea bipolară de tip II în viața de zi cu zi
Dincolo de criterii, tipul II este trăit concret:
- În hipomanie: mai multe idei, o nevoie mai mică de somn, încredere în creștere și impulsul de a începe proiecte. Starea se poate simți bine, dar poate împinge persoana să își asume prea multe și poate fi urmată de o cădere.
- În depresie: energia scade, viața de zi cu zi devine grea, iar aceleași sarcini cer un efort enorm. Nu este lene, ci o scădere reală a elanului vital.
- Între episoade: stabilitatea este posibilă, dar durata și gradul ei variază chiar și cu tratament.
- Somnul: nevoia redusă de somn poate fi un simptom, iar perturbarea somnului poate contribui la riscul de recădere. Rutinele de somn susțin tratamentul, dar nu îl înlocuiesc.
Aceste semne diferă între persoane și se schimbă în timp. Un mod de viață stabil și un mediu înțelegător pot schimba multe.
Un tablou tipic
O persoană poate trece printr-o perioadă distinctă de activitate crescută, nevoie mult mai mică de somn și încredere neobișnuită, iar în alt moment poate avea un episod depresiv major. Altele pot observa numai perioadele de dispoziție scăzută. Un profesionist examinează durata, schimbarea față de funcționarea obișnuită și alte cauze, în loc să deducă tulburarea bipolară de tip II doar din schimbările de energie.
Diagnosticul necesită antecedente atât de hipomanie, cât și de depresie majoră, dar episoadele nu trebuie să alterneze într-un ritm regulat sau previzibil.
Cum este diagnosticată tulburarea bipolară de tip II?
Nu există o analiză de sânge sau o scanare cerebrală care să stabilească diagnosticul. Tulburarea bipolară de tip II este diagnosticată clinic de un profesionist instruit, cel mai adesea un psihiatru. Procesul se bazează pe criterii internaționale, în principal DSM-5 și ICD-11, și urmează mai multe etape:
- Interviu clinic aprofundat: sunt explorate istoricul dispoziției, perioadele de energie ridicată și scăzută, durata lor și impactul concret asupra vieții.
- Identificarea hipomaniei: acesta este punctul cheie. Se caută episoade de energie și activitate clar crescute, prezente timp de mai multe zile, fără să atingă nivelul unei manii complete.
- Istoricul vieții și relatări: cu acordul persoanei, observațiile cuiva care a asistat la o posibilă perioadă de energie ridicată pot adăuga context.
- Diagnosticul diferențial: profesionistul deosebește tipul II de tipul I, care implică manii complete, și de depresia unipolară, fără nicio fază hipomaniacală. De asemenea, exclude alte cauze posibile.
- Condiții coexistente: sunt notate condițiile asociate frecvent, precum anxietatea sau ADHD.
Diagnosticul se bazează pe convergența acestor elemente, nu pe un singur semn izolat.
Tulburarea bipolară de tip II și viața amoroasă
Persoanele cu tulburare bipolară de tip II pot avea relații împlinite și de durată. Diagnosticul nu garantează o sensibilitate, creativitate sau intensitate neobișnuită. Episoadele pot afecta totuși somnul, planurile, judecata, comunicarea și intimitatea.
Cu consimțământ, partenerii pot discuta despre semnele de avertizare, limitele legate de tratament, finanțe și preferințele în caz de criză. Un partener poate oferi sprijin, dar nu poate înlocui îngrijirea profesională. Pe Atypiklove, poți decide când să împărtășești informații despre sănătate și ce sprijin vrei să ceri.